irod.ro

Dragi preatini, inițial eram porniți să cuvântăm din nou pe seama șobolanilor aliați ai politicii românești, dar mai lăsăm duhoarea rahatului proaspăt întors pe dos să mai elibereze încăperea, noi migrând spre subiecte mai ușurele și mai digerabile.

Și ce poate fi mai digerabil și ușor decât o persiflare fină pentru bogații planetei, americanii, care numai ce s-au oprit din dănțuit și horă la un ditamai festival planetar căruia ii spune Coachella și este marketat peste tot ca fiind, vorba americanului, the shit în ale dixtracției tinerești actuale.

Observam și noi la un alt hâtru comentator cum protipendada americană și politicieni tăntălăi proaspăt agățători de cântărețe pop miliardare sparg jdemii de dolărei pe o distracție care deși este trompețită ca fiind vârful lumii, nu ne pare din imagini ca fiind așa, iar privind line-upul, deja putem declara cu siguranță că n-am pierdut absolut nimic. Dacă deja vorbim de prețul biletului de intrare, vă puteți imagina care este concluzia noastră, având în vedere pe la ce fel de Cerbi de aur hălăduim.

Revenind pe tărâmurile bogaților dar nu neapărat inspiraților preatini di pisti oșean, notăm și noi prețurile extrem de ridicate la bilete, mâncare, băutură și alte fițe, vorba ciobanilor pravoslavnici din Grădinuța Măicuței Domnului, dar nu ne scandalizăm neapărat, având în vedere că doar privind starea de fapt, ne putem da seama că adunarea respectivă este înadins făcută (sau transformată) ca să producă bani cu nemiluita de pe cârca ălora cu cașcaval mult și minte puțină.

Când la birtul festivalului poți să comanzi liniștit burgeri cu caviar, este clar că muzica sau whatever the hell cântă rătăciții ăia acolo. Cât despre datul de ceasul morții cu banii practic arși pe fast-food cu impresii de stele michelin, servit la mese pliante, nici că putem să ne apropiem de a exprima în cuvinte ridicolul situației și al acelui still de afaceri și presupusă muzică.

Pe lângă acestea, lunecușul în chiuituri de la ceea ce se dorea un festival-protest, unde line-up-urile mai rădicau o sprânceană când se observau un Tool sau un Morrisey pe listă până în anul sătănit 2026 în care mâncătorii de edamame la suprapreț au avut rara ocazie să-i asculte (nu și să-i vadă toți) pe alde poopy-pants, vorba povestitorului, bieber sau what’s her name aia, pare să arate un crash and burn binemeritat nu atât al brandului de festival, ci al ideii de entertainment american.

Evident, nu contestăm alte adunări sănătoase de muzică de pe la americani, dar nici nu ne mirăm de rahatul călduț la care se fac bani mult mai mulți decât la orice alte adunări de acest fel. Scopul final fiind să se facă bani, noi considerăm, probabil la fel ca și patronii brandului, că festivalul a fost un real succes.

Cât despre calitate, muzică și gusturi, acestea sunt subiective și neinteresante pentru mulți, pe aceeași idee unii ar fi fost cu siguranță mult mai mulțumiți cu celebra Învârtită a dorului vâlceană. În plus, când hype-ul trompetei la care au cântat mai toți influencerii mai goi decât o conservă de stridii dintr-un tomberon din Cremona, Italia pare să fie mai strident decât însuși show-ul arătat pe scenă, nu poți să mai ai pretenții, ci doar motive de persiflare și bătăi de joc.

La final, pe lângă dezmățul financiar și urechile de măgăreață răsărite printre plătitorii de bilet ai Coachellei ghiftuiți de caviaruri și boabe de soia, lăsăm și noi un crâmpei audiovizual al ultimului Cerb nordic de câmpie vizitat, urmând să venim și cu impresiile încă proaspete de la ultima participare, une nu doar noroiul a dat pe-afară, ci și berea la preț rezonabil.

Sursa foto.