Dragi preatini, poate ați observat circul politic mai mult trist decât hazliu al bufonilor șobolani rozalii (wink-wink) și rujați care, așa cum am mirosit deja, au trântit călărețul bihorean de pe mârțoaga guvernamentală a salvării nației pe banii proștilor votători.

Avem și noi câteva cuvinte la cald, ca să nu uităm, că la noi, vorba divertisului, umblă gândurile prin cap ca trenurile, și este cel mai bine să spoim hârtia albă a site-ului cu cerneala cea nesimțită a gândului celui sătănit, pentru că o cădere cu fundul de pământ al unui salvator din gură al țării este totuși un moment de punctat.

În primul rând, ne aducem aminte întotdeauna cu zâmbete largi și milă obiectivă cum proștii întărnătului ne făceau cu oul și oțetul falsei superiorități a tagmei useristo-nicușordanisto-bolojeniste cam de fiecare dată când trăzneam cu bota obiectivității în capul starletelor politice proaspăt alese și aprig linse în anus pentru realizări pur teoretice și mai apoi de un succes relativ sau insucces răsunător, ca să nu mai vorbim de reformele trompețite puternic din gură și pix, dar care s-au răsfrânt tot în capul proștilor de votători, nevotători și votători deopotrivă – taxe mărite, accize, impozite, care au fost rând pe rând downplay-ate de toate turmele de aplaudaci.

Ni s-a spus tuturor că deh, trebuie să facem cu toții un efort, să salvăm încă o dată (ca de fiecare dată) țara de la mizeria în care a fost aruncată indirect tot de votători și direct de pesedei și, culmea culmilor (!!!) penelei, remember ciucă-ciolacu, nu?

Toate bune, românașul pravoslavnic și masochist a ascultat liniștit și did put the money where his mouth was not.

Ceea ce nu s-au întâmplat au fost reformele adevărate, profunde, în care băetanii deștepți ai energiei și ai altor domenii au fost doar bătuți pe umăr și eventual flocăiți puțin de Dienuța de la Mediu, singura apreciată de noi ca fiind o armeancă mai competentă, plimbătorii de hârtii din administrația publică mai mult au stat pe loc și toate așa cum le știți.

În rest, same old, same old, râul, ramul, greaua moștenire, pesedeii și toți au stat în calea noastră, noi am vrut, dar a venit pesedii cei răi muică și, uite, ne-a și azvârlitără de la guvernare. O dare de ceasul morții din partea unor aerieni care s-au amăgit ca de fiecare dată și nu s-au dat încă bătuți, fiind în veșnica stare mixtă de negare și auto-mințire, combinată fatal cu cea mai bună părere despre propria persoană, în comparație cu aurașii cei răi, putinizați și, în concluzie, trădători de neam și țară.

Evident, nu mai intrăm să discutăm de vindecații în starea actuală auriști, un grup dur, obișnuit cu tăvăleala, care rezistă puternic la deschiderea largă a ferestrelor minții, care preferă misticismul pravoslavnic combinat cu falsa iubire de neam ca răspuns la orice comicărie și coțcărie a propriilor staruri politice, inclusiv marele Simionski, în loc să accepte măcar un dialog de principiu cu un onest și binevenit „M-am certat și cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat”, care ar fi împăcat și caprele auristo-șoșocare și verzele murate useristo-șordanisto-bolojene.

Doar că, dragii noștri, lumea este prinsă, cum bine am comparat noi, în bucla americană a uciderii declarative a adversarului politic și nu a dialogului și consensului pentru a rezolva problemele.

Facem o paranteză și notăm și oficial, nu doar off the record, mizeria care cică s-ar chema jurnalism, remarcată și de necolegul Cetin, în care nimeni-ul devenit brusc idolul lumii striblea l-ar fi persiflat tovărășește pe vindecatul Simionski, pe care îl cunoaștem cu toții. Astfel, ceea ce este efectiv doar o labă în cerc bolojenisto-useristă și o batere pe burtă de cât de deștepți sunt „ai noștri” față de cunoscuții auriști, sătui de situația actuală dar amăgiți în stilul clasic de niște politicieni, a fost un fel de armă a prostului și o victorie de paie, în contextul în care moțiunea a trecut, Simionski s-a pișat cu boltă și stropi mari în capul tuturor bolojenilor și useriștilor, aruncându-i pe toți afară din palatul Victoria și făcându-le țăndări speranțele cele de doi bani pe care le aveau în niște regi călăreți pe mârțoage albe ale salvării țării.

Astfel, satisfacerea în cerc a părții peneliste bolojeniste, acești incurabili optimiști duși cu zăhărelul de partea așa-zisă bună a spectrului politic devine în sinea ei o tragi-comedie demnă de toate laudele, noi cu greu oprindu-ne din hohote de râs privind-o fără implicare emoțională dar cu poftă clară de râs.

Se pare că deși trasul aparent șmecheresc al iurnalistului striblea pare să i se fi întors fix în bot, puterea politică a nerodului Georgi Simionski demonstrând lovituri năprasnice cu bota moțiunii fix care a aterizat decisiv în capul chel al premierului mai mult lăudat pentru ce a promis decât pentru ce a făcut, provocându-i nu doar cucuiul politic greu de vindecat ci și căderea decisivă de pe calul puterii executive.

Este într-adevăr un circ politic la care distracția a fost oricum garantată și putem spune rezonabilă, noi fiind acum în așteptarea falsului dans al microbilor (nu cromozomilor) politici care se vor învârti cu bale la gură pe lângă ciolanul guvernamental.

Neavând preferințe și fiind total degajați, ne așteptăm la orice struțo-cămilă politică, încă și mai spurcată și putredă decât odiosul USL care a continuat sub forma moroiului pesede-penele-usere-udemere până azi, dar totuși trăgând o mică speranță să vedem totuși la putere și cu un guvern votat pe ditamai AUR-ul cel mai strălucitor ca soarele de pe cer, mai ales într-o zi ca cea de 5 Mai.

Până una-alta, deși călărețul bihorean a murit, poate ca strigoiul pitic boc, care a avut nu unul ci mai multe guverne, tot așa o reîntoarcere a jigăritului și scuipatului între ochi iliuță este și aceasta posibilă, dar cu alaiul clasic de șobolani pesedei în număr și mai mare, vociferând și chițăind a furăciune încă și mai monumentală.

Cât despre codoșii penelei, se demonstrează încă o dată că tot niște pesedei mai proști au rămas, lupul pesedist reușind și de această dată să sufle la pământ căsuța de paie a proștilor care s-au înhăitat fix cu lupul în guvernarea ce tocmai a căzut.

Vă puteți imagina că urmărim ca Werner situația și vom reveni când vom găsi de cuviință să mai punctăm verzi și uscate, dar cel mai degrabă verzi.

Sursa foto.

Lasă un comentariu