irod.ro

Dragi preatini, iată-ne în mai puțin sfânta Duminică de după foarte sfânta Sâmbătă de Eurovsion, marketată mai nou ca ESC (European Song Contest), un fel de tastă ESCape din realitate către o realitate la fel de adevărată dar paralelă, o euroviziune care se activează doar în perioada lunii mai a fiecărui an, în care toți își aduc aminte cine cu cine se înfrățește, cine pe cine linge în fese și a cui limbă este mai lungă, mai sură și mai aspră.

Tot această perioadă este și a clasicelor confirmări că britanicii sunt obișnuiții miei care n-au nici o scăpare de la măcelăritul cu aură dogmatică pravosvlavnică, fiind întotdeauna eviscerați de public, nu doar ca o aducere aminte pentru degetul mijlociu al Brexitului ci și pentru alte zdrăngănele de dinainte.

Revenind la subiectul cel mai important, notăm cu surpriză moderată locul foarte bun al Alexandrei celei sufocate și, după unii, kinky-cioase în așternuturi, care cu sado-masochismul sătănit al piesei a cucerit publicul european, iată, amator de practici sexuale mai antrenante decât întregile vieți ale contestatarilor și lătrăilor cu scuipat în colțul gurii, încheind concursul geopolitico-muzical pe un loc 3 foarte bun, în condițiile în care noi, ca țară, nu suntem prietenii nimănui și nimeni nu ne prea place, doar românii cu cartele prepaid sau abonamente din alte țări suind-o pe rockerista de ocazie pe podium. O felicităm și o așteptăm să mai plesnească și de-acum înainte pe toți contestatarii frivoli și pudici fix în bot și cu alte ocazii și piese, poate încă și mai radicale, dacă se poate.

Notăm alt miel tăiat cu sălbăticie, o piesă relativ bunicică, în stilul concursului, a austriecilor, care după votul politic-corect de anul trecut a trebuit să sacrifice cu sânge pe pereți concurentul de anul acesta, deși, după părerea noastră obiectivă, piesa era mai calitativă și formația la fel, anul fiind însă greșit. Evident, nu ne supărăm, pentru că știm ce fel de concurs este și mai știm că geopolitica și cumetriile cele vechi, SJW-ismul și woke-ismul încă trebuie să se impună. Și în plus, poate cu această idee trebuia să începem – gusturile oricum nu se discută!

Mergem mai departe pe ogorul concursului și notăm, dacă tot am adus în discuție geopolitica și cumetriile, cum dragii de ei așa-zișii moldoveni, acești români nerecunoscători și cu coada între picioare, se simt cu musca pe căciulă pentru punctajul considerat mizerabil acordat nouă, fraților mai mari, ocrotitori și veșnic cu brațele deschise către rătăcitorii și rătăciții cu dublă cetățenie de dincolo de Prut. Deși cei din teritoriul moldovenesc au acordat sfintele 12 puncte, juriul s-a pișat pe ea de pretinie, geopolitică și fraternitate, acordând în scârbă cele trei puncte românilor celor nesimțiți și probabil cu pretenții de anexare și chiar zero puncte năpăstuiților de ucraineni, new-found-friends ai celor de peste Prut, de când cu invazia orcilor ruși.

Anapoda treabă, doar că le amintim că nu cu mult timp înainte și unii (moldovenii) și ceilalți (ucrainenii), nu mai pridideau cu limbile cele lungi și ascuțite din fesele rușilor, frații lor de până atunci, românii fiind, ca și acum, lăsați de izbeliște în competiția cumetriilor europene, mulțumindu-se cu fărâmele aruncate în scârbă pentru care eram certați și ni se scoteau ochii că nu zicem și bogdaproști pentru pustiul de bine care ni-l făceau păduchii ăștia care ne priveau de sus.

Interesant lucru cum the tables have turned și românii, chiar și fără premiili și coroanili cele fără prea multă valoare ale Eurovisionului s-au ales cu intrări în Uniune, NATO și cu un avânt clar față de corupții și lingători de ruși în fese de la nord și est în timp ce ăștia s-au trezit la spartul târgului că, de fapt, nu noi eram baba cloanța și nici Ivanul cel bețiv și abuzator, ci foștii lor preatini, transformați acum în dușmani de moarte.

Noi, din postura obiectivă și total independentă, ne permitem să căscăm gura pe astfel de subiecte, în timp ce alții nu doresc nici să supere și nici să scormonească în rahatul urât mirositor al relațiilor bilaterale și trilaterale dintre noi și recent-adoptații preatini de conjunctură.

Ca o paranteză, notăm uralele publicului și ușurarea anunțării Langadangăi bulgărești ca premiante cu clasica și inevitabila coroniță, în fața tot mai huliților și căzuților în dizgrație israelieni, un semnal clar, tot geopolitic, că și cartea jucată ani de zile de proști ca Bibi Netanyahu este nu doar uzată ci și tot mai penibilă, în contextul în care unii tot atacă și alții tot mor și, comparând cu situația ruso-ucraineană, unii pot fi suspendați și aruncați la lada de gunoi a istoriei și prezentului, în timp ce alții nu, pentru că se strigă de pe margine off-side și anti-semitism. Dar, pe acest subiect, vom mai reveni cu gloanțe relativ proaspete, care există de multă vreme în online, dar nu am apucat să le folosim ca să ciuruim pe toată lumea cu ele.

Trecem mai departe de la necăjiții ăștia aflați în totală eroare a istoriei și mergem și la frații noștri mai de la sud-vest, unde și acolo, tot cu musca pe căciulă îi nimerim și pe aceștia, sârbii făcându-și și ei auto-critica după ce nu au băgat în seamă pe frații lor catolici, croații, cărora juriul național nu le-a acordat nici măcar un punct, în timp ce publicul, așa cum era de așteptat, le-a acordat maximul de 12.

De cealaltă parte, Croația, în situația României, a făcut ceea ce era nu politic ci geopolitic corect, acordând punctaj maxim, 24 de puncte, 12 de la public și 12 de la juriu. Cam ca la noi cu frații redescoperiți care mai nou se gudură pe lângă noi deși, cum am explicat și știți deja, ani de-a rândul eram cunoștința aia evitată și eventual scuipată între ochi, deși nu făceam nimic rău, ci dimpotrivă.

Cât despre piese, nu intrăm prea mult în detalii, gusturile fiind, cum bine tot repetăm, de nediscutat, lăsând la latitudinea publicului să-și aleagă favoriții și comentând prea puțin pe tema aceasta. Mai ales că, după cum știți, gusturile noastre sătănite intră în conflict flagrant și direct cu ce propune Eurovizia anuală. Nu că nu apreciem o piesă corectă și bună, reușind de mulți ani să facem un top chiar lăudabil din piese lansate la concurs, dar acelea au fost arareori câștigătoare, din cauza votului pe care îl cunoașteți cu toții.

Ignorând complet câștigătoare de conjunctură, acea bulgărească Bangaranga, langa danga, sună-n asfințit talanga, delectându-ne și noi cu piesa Alexandrei, bună, nimic de zis, precum și cu drăguțica dar total inofensiva Tanzschein, alternată sănătos cu semi-greucenii progresivi sârbi, care deși sunt pe gustul nostru, ar fi fost totuși prea mult pentru publicul european.

Felicitări încă o dată mini-metalistei în devenire Alexandra și, în stilul iohănnesc, așteptăm cu deosebită îngrijorare piese tot mai nervoase care să scandalizeze încă și mai mult gângavii și nătărăii mondiali!

Fără nici o legătură cu show-ul de anul acesta, lăsăm mai jos și alte piese mai vechi din concurs, în ordine aleatorie, spre comparație și delectare.

Și cu mențiune specială, piesa vecinului și preatinului nostru țigan din Ungaria, care și-a ales total greșit și anul și publicul, pentru că deși țiganii ar fi putut să se înscrie linițtiți pe o traiectorie de minoritate lovită de rasism la nivel european, publicul woke-ist, SJW-ist și luptător pentru dreptățuri și egalitățuri de tot felul, nu agreează decât populații ceva mai întunecate la culoare și venite de pe alte meleaguri, dacă se poate și cuțâtari, ptiu-drace, pardon, doctori sau avocați de meserie, nu fierari și lingurari!

Sursa foto.