irod.ro

Dragi preatini, iată-ne astăzi din nou pe baricade, punând pieptul la hotare mai ceva ca mărețul voievod sanctificat, nu de alta, dar am cam lenevit și, dacă stăm bine să ne gândim, subiectele se înghesuie să ne intre pe radar, dacă am avea timp să scriem despre toate!

Și, având în vedere că lamentabilele subiecte de politică internă sunt de o tristețe incalificabilă, mai dăm o fugă rapidă ca pe vremea când minunea tehnicii Concorde făcea naveta între London-ul britanic și Nueva York-ul american, ambele ceva mai aerisite, aterizând din nou în apropierea polului bănetului american, ca să râdem și de alți proști decât cei obișnuiți, cu mențiunea că noi, față de nesimțitul care umblă pe stradă și pune întrebări aiurea, nu avem ce sponsori să nu ne mai susțină, scriind fițuica virtuală pe propriile răspunderi, obiectivități și în final, bani.

Astfel, priveam inițial microscopicul videoclip în care sătănitul Tyler Oliveira, acest americano-portughez după nume își bagă râtul unde nu-i fierbe oala, deranjând un orășel întreg de evrei hasidici, care până când saatana americană și-a băgat coadă să întrebe și să se dea de ceasul morții de grija sărmanilor evrei, care, cu famelie mare și renumerație mică, la fel ca în cazul personajului monumentalului Caragiale, abia reușește să trăiască.

Mai exact, nenea Tyler umblă pe străzile din Lakewood, NJ, ca să întrebe cum ortodocșii evrei foarte credincioși, radicali am spune, reușesc să-și ducă viața, în condițiile în care, din ce descoperă ăsta micu’, zona pare săracă, lumea nu prea muncește și, ca și pe alte meleaguri, se stă pe ajutoare sociale, tichete sociale pentru mâncare și socialism pe pâine, dar american.

Nu spre mirarea noastră ci probabil a altora, nesimțitul cel impertinent Oliveira este iute luat la ochi și izgonit from the neighbourhood-ul evreiesc, fiind acuzat că e anti-semit și chiar și că lucrează cu temutul Hamas! Nu mai povestim despre milițienii cap-de-cretă americani și milițienii evrei privați care nu o dată pe parcursul videoclipului apar și îi tot pun întrebări și încearcă să-l descurajeze din filmat și din întrebat.

Este clar că acest Curious George dar nu maimuță a scormonit într-un rahat cam urât mirositor, dacă sanitarii cu cașketă și girofaruri precum și onorabilii evrei la costum și cu pălării extrem de interesante s-au încolonat pe lângă ăsta micu’ mai ceva ca o familie de țigani la agenția de șomaj din Toulon din imbatabilul departament francej 83.

Noi am urmărit cu interes crescut întreaga aventură a americanului pe urma banilor de toate culorile politice și de toate religiile planetei pe străzile înghețate din Lakewood, ceea ce vă recomandăm și dumneavoastră să faceți, dacă doriți să vă distrați într-o seară mai fadă și fără de alte activități.

Însă nu subiectul principal al videoclipului este subiectul principal al scrierii de astăzi, ci o paralelă relativ fină pe care o vom face, așteptând cu nerăbdare și bota fuck-aroundului nostru pentru nesimțirea de a ne gândi la astfel de comparații.

Așadar, notați vă rugăm tonul mult mai calm dar totuși insistent al multor hasidici care insistă către băgăciosul de Tyoler să părăsească străzile, locațiile și să abandoneze quest-ul său de a întreba verzi și uscate și din ce trăiește lumea in the hood.

Și, dragii noștri, faceți o comparație cu ceilalți copchii ai creatorului, numit de data aceasta Allah, care într-un stil mult mai zbierător și energic îndeamnă polițiste impertinente britanice să evacueze perimetrul, pentru că zona este cum altfel decât musulmană și nesimțita aflată în exercițiul funcțiunii de milițiancă nu este binevenită într-o zonă musulmană!

Evident, atât Tyler cât și milițianca englejă cu cașketă au fost invitați mai politicos sau mai cu gura mare de către pașnicii hasidici și cei musulmani să părăsească zonele ba umplute de harul lui Dumniezo și de poporul ales, ba de puterea Allahului și de follower-ii cei zeloși și supuși, în două țări care încă se bat cu cea mai mare cărămidă în piept că sunt bastioane ale drepturilor oamenilor și exemple de libertățuri și ocrotiri de toate felurile.

Și acum la final, după infama comparație pentru care sigur ne merităm bota în moalele capului, ne întrebăm care dintre cele două etnii și religii sunt mai pașnice, mai primitoare și mai incluzive, în condițiile în care, din deruta woke-istă, eram întotdeauna cu gândul că noi, albii, pravoslavnici și papistași deopotrivă, suntem satanele cele mai mari, rasiștii rasiștilor, iubitorii de bacon, păcătoșii păcătoșilor și sursa tuturor relelor și încercam să ne dăm seama către care dintre grupurile comparate mai sus să ne îndreptăm pentru inevitabilele și binemeritatele lecții de bunătate, milostenie și ecumenism. Oh, wait!