irod.ro

Dragi preatini, după ce săracii și neajutații de nimeni armeni au luat păpara cea care demult se vedea că vine din partea mult mai pregătiților azeri, iată că o oarecare normalizare, dacă i se poate spune așa, se întrevede în acele părți de aproape Europă.

Mai exact, după ce miza confruntărilor și a nervilor a scăzut considerabil, notăm și noi cum vecinii deloc pretini, mai degrabă dușmani (mai ceva ca vestitul Dushman Vardan Stepanyan) armenii și turcii fac o mișcare cumva normală, reluând formal și efectiv relațiile comerciale întrerupte din motive evidente de foarte mulți ani.

Deși problema genocidului armean este foarte departe de a fi rezolvată, din câte ne amintim doar Franța recunoscând oficial atrocitățile, iată că cele două țări vecine dar cu frontierele sigilate își reiau schimburile de mărfuri cu escala pe la vecinii comuni, georgienii, chiar și o redeschidere efectivă a grăniților fiind mai aproape ca oricând!

Acum, turcii neavând nici un fel de miză sau embargou de impus, verișorii lor mai proști, azerii, fiind deja cu sacii recuperării Nagorno Karabahului în căruță, influența, oportunitatea de făcut bănet și dezghețul diplomatic pică bine (nu doar) turcilor, care oricum se tot lăudau pe toate canalele că își doresc pace și prosperitate în regiune, mai ales în contextul atacurilor nătărăilor de americani din Iran. Iată că, executiv, turcii pot să ocupe un loc gol lăsat de trădătorii și bețivii de ruși, plecați pe ușa din dos și scuipați deja între ochi de mai toată suflarea armeană, care parcă nu s-a trezit încă din uimire atunci când orcii i-au lăsat la voia sorții în fața azerilor, deși în teorie ar fi trebuit să fie garantul păcii regionale.

Nu mai spunem că, deși la nivel instituțional problemele au fost și sunt încă destul de mari între cele două nații, la firul ierbii există încă numeroase familii imprăștiate de ambele părți ale grăniților, de origine ba turcești ba armene, care, aproape ca în stilul nord-sud coreean, au fost blocate fiecare în țara în care locuiește, cu posibilități relativ reduse de a-și vizita locuri de baștină, familii și locuri iubite iar când călătoriile se puteau face, numai cu ocol mare și anevoios prin partea georgiană.

Așadar, până ce se vor încheia negocierile politice pe teme putrezite și prăfuite de timp dar totuși de importanță extremă pentru părțile implicate, aplaudăm pașii spre o normalizare cu impact pentru Vardan-Six-Packii și Mehmet-Six-Packii din ambele nații, așteptând încă și alte vești bune din această zonă extraordinar de interesantă de la capătul Europei.

Părții armene, și bătute și cu banii luați, nu putem decât să-i urăm mai multă înțelepciune de acum înainte și fructificarea oricărei oportunități care se ivește, în contextul în care birocrații și melcii europeni ajung în zonă, dar încet și fără vlagă prea multă, gunoaiele bețive mai de la nord deja privind foștii protejați cu amenințare iar situația internă fiind încă și mai complicată după strămutarea de proporții a armenilor de munte fugiți din calea azerilor.

Până atunci însă, urmărim iohănnește situația, mai ales dinspre partea turcă, unde iataganul juridic al AKP-istului Recep lovește puternic în opoziție, într-o acțiune de tip tot mai dictatorial de nimicire a adversarilor politici și-așa persecutați în stilul clasic erdoğanist și ne relaxăm cu niște ritmuri ale ultracalificaților ceterași armeni.

Sursa foto.