irod.ro

Dragi preatini sportivi și microbiști, din cauze absolut obiective am cam lăsat deoparte lumea sportivă, nu că am fi avut de purecat prea multe surprize pentru mainstream-ul fotbalistic actual dar am tratat mai mult subiectele politice și sociale, așteptând înadins deznodământul unei anume competiții, Conference, ca să lăudăm în orice caz echipa noastră preferată, Rayo Vallecano d Madrid.

Începem așadar prin a felicita în cel mai sincer mod pe acești modești dar inimoși, cum ar fi zis Minoiu, fotbaliști de cartier, care au făcut o nefăcută, disputând o finală de competiție europeană, pierdută ce-i drept, în fața mult mai puternicilor și câștigătorilor pe merit Crystal Palace.

Într-o istorie de 102 ani, împliniți chiar la două zile de la finala Conference pierdută (0-1), nu știm ca muncitorii din Vallekas să fi avut un asemenea succes internațional, istoria trupei lui Iñigo Pérez scriindu-se în etape care seamănă cu celebrele ABBA, ai noștri făcând des naveta între cele două divizii spaniole, evitând cu succes steliștii și dinamoviștii campionatului, varzelona și vardrid, aceste echipe de hoți și bandiți care nu au prin lege dreptul să piardă campionatul, succedându-se alternativ pe primul loc, indiferent de adversar.

Revenind la trupa lui Isi, Trejo, Álvaro García și chiar destul de bunul Rațiu, deși trofeul a fost pierdut, performanța extraordinară va rămâne în istoria clubului și ne vom gândi cu bucurie de acum înainte la astfel de momente pe care am avut bucuria să le trăim, fanii pe stadioane și în celebrul barrio și noi în barrio-ul virtual din fața televizorului.

Mergem mai departe însă ca să facem un rezumat foarte succint al situației europene la final de sezon, unde nu am avut prea mari surprize, unele treburi mergând bine spre foarte bine iar altele extrem de prost.

În primul rând, la brexitații engleji, notăm căzneala sinistră a proștilor de Nottingham care cu chiu cu vai s-au scăpat de la retrogradare, nereușind nici pe departe un campionat bun, compensând parțial cu parcursul decent din cupele europene, unde au pierdut în semifinalele Europa League, fiind loviți între ochi de mult mai pregătiții Aston Villa, care au și câștigat competiția, dându-le cu terenul în cap desculților de la Freiburg (0-3). Mai amintim și de retrogradarea obosiților campionatului, West Ham, care se tot dădeau morți, fiind cu un picior în groapă, anul acesta fiind aruncați în pământul Championshipului cel puțin pentru un sezon, dacă nu cumva pentru mai multe!

Continuăm sprințari către Cizmă, unde cine nu vă așteptați, Venezia, revine în Serie A, după un parcurs foarte bun, câștigând în mod foarte meritat Serie B. La pachet, revin și uitații Frosinone, barajele însă continuând și așteptând încă alte nume parcă scoase din joben care să li se alăture în noul sezon la startul seriei principale italiene. În rest, notăm performanța bună a proștilor și rupților în fese de la Inter, care cu un Chivu fără adversar în Italia, au câștigat și cupa și campionatul, în două competiții în care adversarii au fost cel puțin modești, iar exemplul clar fiind leșinații de Juventus Torino, care pe mâna lor au pierdut calificarea în Champions după o serie de rezultate sinistre în fața unor echipe precum Fiorentina, alți desculți și debusolați ai campionatului italian.

Trecând de la triștii italieni care nu participă nici la Mondial, sărim la cârnățarii de la nord, la nemțălăi, unde Schalke 04 și Elversberg (în sfârșit!) promovează în Bundesliga, iar ai noștri de pe Brenz, obosiții de la Heidenheim ne părăsesc minim pentru un sezon, retrogradând după un fotbal mizerabil practicat în acest an. Ducă-se și să se întoarcă la momentul la care vor fi mai bine pregătiți, noi urmărindu-i, în orice caz, pe unde vor merge. Tot la nemți, notăm parcursul decent al preferaților noștri de la Augsburg, acești verișori mai îndepărtați și certați cu cei de la Bayern, verișori doar prin aflarea în același land bavarez, rivalitatea fiind la cuțite cu odioșii munchenezi. Că tot veni vorba de cea mai odioasă echipă europeană, aproape la egalitate cu coțcarii spanioli, Bayernul a câștigat așteptat campionatul, dar nu înainte de a lua păpara chiar acasă de la Augsburg, în ceea ce avea să fie la momentul respectiv prima înfrângere a bavarejilor mai renumiți în recent încheiatul campionat. La final, mulțumiți de parcursul FCA-ului (locul 9), așteptând totuși ceva mai multe de la noul sezon și încrucișând degetele ca să nu retrogradăm.

Din vecini tot în vecini, sărim peste Rin în Hexagon, unde bretonii noștri preferați, Brest și Lorient s-au comportat în stilul lor, obținând clasări deloc surprinzătoare în Ligue 1, locurile 10 și 12, după un sezon cu rezultate bunicele, incluzând aici egalurile Merluciilor și acasă dar și în deplasare cu ditamai campionii Europei și Franței (1-1, 2-2). Brest, dezamăgitori în partidele cu parizienii dar decenți în înfruntarea regională, 2-0 acasă și 3-3 la Lorient, reușind totuși nici să nu sară calul dar nici să rupă gura târgului, noi fiind mulțumiți că nu au luat drumul mocirlos al ligii secunde, de unde cu mare noroc s-a reîntors Lorient-ul lui Pantaloni. Așteptăm sezonul viitor dar nu tragem mari speranțe de la nici una dintre cele două echipe ci, maximum, să nu retrogradeze și, dacă se poate, să avem măcar două meciuri bune contra arăbeților parizieni. Nu credem că cerem prea mult, având în vedere gherlele cu care proștii de la Porte de Saint-Cloud ne-au obișnuit pe parcursul sezonului actual.

La final, oprim în gara de destinație a parcursului fotbalistic european, Spania, unde avem una foarte fierbinte, deja anunțata performanță extraordinară a muncitorilor madrileni, singurii care au disputat anul aceasta o finală europeană, nătărăii și hoții din oraș și din Barcelona privind totuși cu buza umflată de la televizor și una aproape înghețată, preferații noștri din Navarra reușind să se scape de retrogradare prin mila altora, Osasuna dând din lac în puț, cu cinci înfrângeri din tot atâtea meciuri, încheind campionatul imediat deasupra liniei, cu același punctaj ca și retrogradata Mallorca. Un sezon dezamăgitor sub conducerea lui Lisci, care a și plecat spre alte zări, lăsând locul probabil altuia mai pregătit, din care putem rămâne doar cu victoria împotriva bandiților de la real vadrid, 2-1, insuficientă pentru un club care cel puțin în teorie promitea mai mult.

Că tot veni vorba de lăsat locuri și ocupat locuri, și meseriașul navarrez Iñigo Pérez părăsește Fulgerul madrilen, vehiculându-se deja nume pentru preluarea echipei care nu prinde nici un sezon european (datorită locului 8 din campionat, imediat sub linia participării în cupele europene), cel mai interesant nume fiind foarte sonorul Jagoba Arrasate, cunoștința noastră mai veche și cel care a făcut performanță notabilă cu Osasuna.

În spirit de bucurie și zâmbete pentru un sezon cu de toate, privim înainte cu încredere și suntem mulțumiți pentru un sezon european bun, încheiat în stil mare fix de cei care aveau cele mai puține șanse în teorie, sperând dacă nu la performanțe similare în viitor, măcar la competiții în care să nu rămânem de căruță și să nu retrogradăm!

Vom mai reveni când este cazul pe subiecte sportive, probabil în timpul mondialului bogaților, șmecherilor, curvelor și parveniților care stă să înceapă, lăsându-vă mai jos o selecție de meciuri mai interesante din ultimele luni, începând chiar cu meciul cel mai important al sezonului.

Sursa foto.