irod.ro

Dragi preatini, jó napot kívánok! Într-o zi relativ neinteresantă de sfârșit de săptămână, când proștii noștri de conducători încă se împiedică gingaș să producă raportul anulării alegerilor preșădintelui și să apere țara de dronele ucrainene deviate de ruși în capul românilor, apărem și noi ca să mai stricăm ceea ce mai era de stricat, adică buna dispoziție care de obicei apare de pe la prânzul unei zile, cum spuneam, neinteresante de vineri.

Și cum poți să strici cheful lumii decât cu o aducerea în discuție a subiectelor cu puternic râgâit de ilegalitate de către comunitatea radicală maghiară, adică autonómia teritorială.

Dacă într-o țară ca Spania unii s-ar fi uitat chiorâș pe la Madrid și ar fi trimis armețâle și blindatele, cum au mai făcut, la noi somnul și siesta de vineri sunt sfinte, mai sfinte, culmea, ca la practicanții frați din Iberia, astfel că alde nucușor pesedistul și partenerul RMDSZ-ului, la fel ca celălalt neghiniță politic, căzut de pe cal și julit rău de tot, dorm liniștiți în timp ce nu FNI-ul ci chiar maghiarii separatiști, lucră liniștiți pentru ei și pentru az autonómia.

Cel puțin an de an, anul acesta cu invitați de peste hotarele țării, din Voivodina sârbească și din Ungaria mumă, ciuntită ce-i drept de la forma visată de nostalgicii iubitori de imperii care nu mai există, la Băile Tușnad, despre cum ar fi dacă ar fi și, mai ales, când ar fi!

Evident, într-o democrație ești obligat să lași omul să caște gura aproape pe orice subiect, doar să fim cu toții atenți la legalometrul care balansează mai ceva ca indicatorul aparatului Geiger–Müller când intri în zona bielorusă de excluziune Polisia atunci când trupa obișnuită de maghiari cască gura pe temele obosite și clar irealizabile ale autonomiei teritoriale.

Pe de altă parte, acest etern exercițiu al majorității maghiare de a-și linge cotul și de a strănuta cu ochii deschiși este nu doar irelevant, ca și majoritatea recordurilor pretinului nostru turkmen Berdimuhamedov, dar în contextul ultratoleranței românești, notorii dealtfel, în ceea ce privește toate minoritățile (pe toate palierele, cultural, social, educațional etc.), astfel de cereri sunt cu adevărat de o nesimțire incalificabilă.

Poate suntem noi prea nebáncsvirág, dar îi invităm pe pretinii noștri maghiari care încă visează erotic, să viziteze Franța, Letonia și, de ce nu, chiar vecinele Slovacia și mai ales Ucraina, ca să observe mai la firul ierbii cum stă treaba cu autonómia pe acele tărâmuri, și mai discutăm apoi cât de subjugați și legați de glie se simt maghiarii în sânul lui Avraam carpatin și mioritic!

La final nu avem o concluzie, eventual faptul că, de obicei, între doi vecini buni cum sunt ungurii și românii, care colaborează pe teme foarte actuale și importante (admiterea în Schengen, spre exemplu), intervine întotdeauna câte un gângavi obosit care să strice cheful tuturor și să scârbească dansatorii horei europene fără de grăniți.

Sursa foto.