Dragi preatini, fiind aproape într-o secetă de subiecte relativ importante, avem ceva vreme să intrăm lejer pe arătura sportului, în mod special pe bolovănosul ogor al făcăturii de fotbal care se practică în Grădinuța Măicuței Domnului, motivele fiind deja binecunoscute și logice.
Dar, ocazional, notăm până și noi cum și unii dintre așa-zișii jurnaliști sportivi mai recunosc cu jumătate de gură că ceea ce unii mimează prin țară e clar că nu se numește sub nici un fel de formă fotbal, eventual spun tot cu vocea tremurândă că este hoție, banditism și făcătură de cea mai joasă speță.
Și exemplul de astăzi de la cunoscutul Dan Udrea, care își face avânt și curaj, după decenii de becalisme, turcisme, giovannisme, coposisme și borcisme de bordură, să recunoască evidențele care pe noi încă de la început ne-au oprit să scriem despre un mort descompus care este purtat în public de presă ca și cum ar fi ființă vie, și anume fotbalul românesc.
Astfel, mini-curajosul Udrea, pe care îl felicităm că a adunat ouă virtuale să scrie totuși ceva despre mortăciunile departamentale ale miliției și armețîi rumâne care put de la o poștă a comunism sinistru, făcându-le praf creaturile monstruoase de cluburi de ligă secundă, acești frankensteini fotbalistici care trebuiau uciși cu securea în cap și cărora trebuiau să li se înfigă țăruși în inimă chiar din ziua de Crăciun a anului Revoluției!
Dar iată că fix putregaiurile de stat care dau o pâne albă multor atârnători la cele două exemple de cadavre departamentale, tocând bani publici cu nemiluita ca pe vremea lui Caligula, cu permisiunea jurnalistului Udrea, au fost, ca și omoloagele goale de sens echipe becaliote și cânești, ținute pe primele pagini ale unei prese de sport la fel de putrede și moarte, unde nu se putea să se deschidă o ediție fără jiji, fără borcea și fără elucubrațiile unuia și amantele altuia, pe lângă lamentările de bandit cu buzunarele goale arătate în văzul tuturor ale coposului, lăbărțatul de cel mai prost gust al unui pușcăriaș precum penescu și ale altor reparații de limuzine cu ranga și bătăi între argați la stâna ciobanului și publicul prezent la simulacrele de meciuri ale cooperativei interne denumită pompos campionat.
Pe lângă opinia-editorial a meșterului Udrea, i-am recomanda atât iurnalistului cât și șlehtei de așa-ziși ziariști sportivi să-și ceară scuze în genunchi pentru mizeriile servite zilnic în print și online fără pic de rușine timp de decenii și abia apoi poate ne mai gândim să-i luăm în serios vreodată! Totodată, ne mirăm cum de majorității ăstora nu le crapă obrazul de rușine să fie parte în făcătura de presă sportivă românească și să scrie în 99% din cazuri despre un sport mort, eviscerat și împăiat cum este fotbalul!
Încheiem cuvântarea cu argumentele imbatabile din zi de azi, mai ales că celebrele tururi preliminare europene sunt aproape la final (și vom vorbi mai pe larg despre acestea), în timp ce rapandulele pupate în fese de Udrea & Co. și-au arătat deja gloria eternă și performanța, atât de mult încât era să leșinăm de râs!
Sursa foto.
Lasă un răspuns