Dragi preatini, dacă tot am vizitat țara vecină și frățească în ultimele zile cu motive foarte întemeiate, am dorit să deschidem o mică dar foarte adâncă și periculoasă paranteză, pe tema mortului celebru al zonei balcanice.
Știți deja, mai ales dacă ați frecventat site-urile europene de știri că s-a dus, după unii în Sânul lui Avraam, după alții în flăcările Gheenei, ditamai generalul sârb Ratko Mladić, un personaj de care mai toți cei născuți în anii ’90 au auzit și l-au văzut pe ecranele televizoarelor când erau tineri sau copchii, pentru că nenea ăsta lovea în stânga și în dreapta în aproprierea țărișoarei noastre, pentru unele dintre cele făcute primind condamnări de închisoare pe viață – genocid, crime de război și crime împotriva umanității, pentru implicarea în masacrele de la Srebrenica și Bratunac, printre altele.
General al Armeții Republicii Srpska și comandant în JNA (Jugoslavenska narodna armija), personajul mort și deja început de viermi a divizat și încă divizează lumea, sârbii considerându-l cum altfel decât erou național, în timp ce satanele străine europene și chiar unii sârbi mai moderați îl văd ca un criminal de război, vinovat, condamnat dealtfel, pentru atrocitățile din războaiele din Balcani.
Cert este că deși europenii au lătrat și nimeni nu i-a băgat în seamă, sârbii l-au petrecut la groapă cu onoruri militare de cel mai înalt rang, cu oficiali de cel mai înalt rang, minus preșădintele Aleksandar Vučić, mâncând coliva și pomana la recenta îngropăciune.
Dar cum bine știți, balcanicii mai ales slavi (dar și restul) se mândresc întotdeauna că proștii de europeni nu înțeleg înșoricăturile noastre, iubirile, ura, pretiniile și certurile, y compris războaiele și crimele monstruoase dintre toate națiile astea, pe seama cărora ne permitem chiar să facem bătaie de joc și cel mai josnic stil de banter, iar europenii sunt oripilați și șocați de relaxarea cu care pe-aici pe ogor să discută despre genocid, muslimani, șiptari, cetnici și ustași, în care doar românul e observator neimplicat activ în crime dar ajutor iute dătător din coadă al americanilor dar și frate cu sârbul, al doilea după codru!
Că e laie sau bălaie, că unii mai au dubii sau nu, pentru noi situația este foarte clară și deși putem discuta lejer despre toate crimele planetei, inclusiv cele din fosta Iugoslavie, am prefera să lăsăm pe alții să vorbească, propunând la vizionare, dacă tot s-a făcut mortăciunea și gropăciunea sătănitului/sfântului general Mladić, niște filme de pe vremea războaielor, ori spre reîmprospătarea memoriei noastre ori spre aflarea de chestii noi, neștiute până acum.
Unul dintre documentare tradus în engleză, altul doar în limba sârbă, deci mult mai puțin accesibil publicului larg nevorbitor, dar menționat totuși ca videotecă opțională, ambele de vizionat seara, după muncă, la o berulă rece sau un vin potrivit, eventual cu 2-3 stropi turnați pe jos, cum e obiceiul balcanic, pentru morții războiului.
Sursa foto.
Lasă un răspuns