Dragi preatini, după destulă vreme de la Colectivul sârbesc din Novi Sad-ul aproape unguresc, iată că revenim cu știri proaspete, deși anunțate de ceva vreme chiar de protagonistul proaspetelor informații.
Așadar, fără nici o surpriză, ditamai preșădintele Aleksandar Vučić și-a dat demisia din funcție, urmând aproape un tipar sibian, dar continuând lupta politică ascuțită mai ceva ca lupta de clasă, mizând într-o putin-medvedeviadă, dacă SNS-ul aflat în subordine va reuși să adune voturile necesare de peste o lună, când sfintele votăciuni parlamentare vor avea loc la frații sârbi.
Nu știm în ce măsură putem să-l anunțăm deja pe deja plecatul Vučić ca viitor prim-ministru, dar cât timp opoziția nu se coalizează serios, s-ar putea ca hulitul și vânatul fost și prim-ministru și preșădinte să revină pe funcție, în ciuda urii și dezaprobării unei părți (mai tinere) a societății sârbești.
Privind linia de start a parlamentarelor din 25 octombrie, pretina noastră Marinika Tepić și Dragan Đilas(SSP – Stranka Slobode i Pravde, Partidul Libertății și Justiției), Miroslav Aleksić (NPS – Narodni Pokret Srbije, Mișcarea Populară Sârbă), Ivica Dačić (SPS – Socijalistička Partija Srbije, Partidul Socialist din Serbia, la guvernare cu SNS) precum și nou-intrații în politică studenți (SL – Studentska Lista – Lista Studenților) abia așteaptă să muște de fese hăituitul și fugăritul SNS (Srpska Napredna Stanka, Partidul Progresist Sârb) al demisionarului Vučić (care probabil va coaliza cu minusculul SRS (Srpska Radikalna Stranka – Partidul Radical Sârb) al aproape irelevantului Šešelj și de această dată).
Mult nu mai este, dar noi la câte proteste și bote în cap s-au făcut și s-au dat din 2024 încoace, parcă am înclina să credem că SNS-ul nu va mai reuși un scor atât de categoric, ba mai mult, cu șanse să nici nu mai formeze guvernul viitor. Nu știm dacă este mai mult wishful thinking, vorba americanului, în condițiile în care vestiții simpatizanți SNS-iști, numiți în cel mai persiflant mod posibil „Ćaci„, dar înclinăm să credem că sârbii nu pot fi de atât de multe ori proști cu repetiție, votând aceiași șobolani politici după toate câte le-au pățit și din cauza cărora au protestat atâta amar de vreme. Dar de izvorul prostiei să nu te îndoiești niciodată, iar cel mai bun exemplu suntem fix noi, aprigi votători de pesedei și penelei, în condițiile în care ne-am lămurit de mulți ani ce ticăloși siniștri și corupți sunt, dar care continuăm să ținem degetele în urechi și să lălăim, mințitul de sine fiind și acesta o formă mai de nișă de prostie în formă continuată a rumânului neaoș, laolaltă cu alesul până la refuz al răului celui mai mic ca scuză pentru alegerile lamentabile făcute.
Revenind mai în amonte pe Dunăre, situația este extrem de agitată pe frontul politic, așa cum îi stă bine unei națiuni balcanice pur-sânge, fragmentarea politică fiind și aceasta un factor de luat în seamă de care vor profita cu siguranță mai mult unii decât alții. Nefiind specialiști în alianțe politice în țara vecină și frățească, ne limităm să discutăm atât cât observăm și noi, iar de îndată ce cunoștințele ne vor permite, vom dezvolta mai mult subiectul.
La final, aplaudăm victoria măruntă a studenților care tot au protestat și au mărșăluit din Niș până la Novi Sad și din Pirot până la Sombor, practic pe tot cuprinsul țării dar și în Europa și în lume, unde, din comunitățile sănătoase de sârbi, s-au adunat destui care să-și arate nu doar nemulțumirea ci și scârba față de SNS-ul cel cu bube-n cap și Vučić-ul de care încă n-a scăpat nimeni.
Și tot la final, amintim vorba demisionarului preșădinte, care aproape în stil băsescian anunță că lupta abia de-acum începe, noi așteptând cu maxim interes să aflăm dacă actualul colecționar de funcții de cel mai înalt nivel va face o băsesciană în timp ce studenții (care se laudă prin propriul slogan că înving – Studenti pobeđuju = studenții înving) vor prelua rolul prostului de geoană, cu veșnica „Mihaela dragostea mea”.
Lasă un răspuns