Dragi preatini, începem o lună octombrie cu speranță de cincinale pesediste dulci și raze de aur mai strălucitoare ca raza soarelui și ca zâmbetul Sultanului Donald, dar prima dată ne împiedicăm și cădem în rahatul medieval rumânesc, pentru că, vorba ceea, trebuie întotdeauna să ne aducem aminte de unde plecăm, ca să știm să prețuim ce ne așteaptă sau ceva aberații de acest fel.
Doar că la noi mersul înainte, că înainte era mai bine se referă mai tot timpul la sfântul dos de palmă al bărbățelului pravoslavnic servit muierii celei sătănite și puse pe scandal, care pare-se că de secole nu se învață minte și obligă pe vajnicul făcător de cruci să iasă din hrubă și din scorbură și să aplice pedeapsa cea așteptată spre înfrânarea năravului femeii și armonie în familie.
Ultima dovadă de iubire creștinească din familia cea binecuvântată și promovată aprig chiar de ninjalăii pravoslavnici acefali, pardon drace! credem că este de fapt autocefali, vine chiar din capitala țării, care ne dă încă un exemplu de comportament ocrotitor și plin de iubire față de jivinele tolerate de rang inferior, eroul poveștii noastre sechestrându-și partenera care probabil nu gătea, nu spăla și nu își făcea îndatoririle de femee respectând KPI-ii tradiționali, primind repetate dosuri de palmă și pumni în cap de la capul familiei, în timp ce era legată probabil așa cum merită orice animal nerecunoscător. Se pare că chiar suspiciunile capului familiei tradiționale cum că nesimțita ar umbla și s-ar face de rușine și prin alte locuri au fost motivul legatului lângă cușcă și al dojanei cu picioare și pumni, rupte din cer, vorba din străbuni.
Sălbăticiunea a reușit totuși să scape din seria clasică de învățăminte predate în stil intensiv de grohăitorul, pardon ptiu-ptiu, înaltul reprezentant al feciorilor patriei, răcnind după ajutor de îndată ce a părăsit sânul cel plin de dragoste și ocrotire al familiei creștine.
Eroul nostru a fost totuși adus la audieri de tablagii cu cașketă probabil în aceeași noapte, iar no așteptăm să aflăm în ce măsură iustitia romena (care rupe tot, întotdeauna) va decide dacă omul și-a făcut datoria de soț iubitor și cu frică de Dumniezo și dacă acesta va lua calea mititicii sau va primi clemența sfintei suspendări savonești, într-o țară unde bota, cureaua, săcurea și cuțâtul rădicate către capul femeii plămădite din coasta bărbatului sunt la ordinea zilei.
Lasă un răspuns