Dragi preatini, iată-ne înapoi pe baricada virtuală a întărnățului, acest bastion tot mai călărit de gunoaiele de politicieni și sugrumat de mâna tot mai sovietică a guvernelor, încercând să mai căscăm și noi gura părerii încă nelovită, de acesată dată pe aceleași teme europene de din ultimele săptămâni – distrugeri, haos, furtișaguri sinistre în cel mai invadator stil posibil, deghizate toate sub blănița pufoasă și curată a protestului nevinovat școlăresc și ștudențăsc, dar aproape tot mai mult efectuat de mascații cu steagurialb-verzi-negre de pe tărâmuri pentru care e politic-corect să ne dăm de ceasul morții.
Astfel, după începerea timidă a elevilor franceji care tot mai mult sunt dați în lături și în lături de amintiții bandiți și tâlhari furăcioși din magazine, iată că molima spartului de vitrine și de ciordit de la pantofi, haine și parfumuri până la motociclete și medicamente cuprinde și cizma proastei de Giorgia Meloni, tot ma cârpită și mai uzată, prin care intră apa și noroiul tot mai scârbos al racaille-ului care nu știm cum de nu este curățat de printre noi încă.
Deși cunoașteți preabine părerea noastră despre blonda agitată, mucoasa asta mică încă nereușind să ne convingă cu absolut nimic, noi nefiind cu memorie de găină sau pește de apă dulce, măcar putem aprecia că a decis încă de la primele semne de hoții generalizate din Italia să trimită armețâle pe stradă, neașteptând să cadă din cer ordinea socială precum mana biblică, așa cum fac gângavii și împiedicații de franceji care nu mai prididesc de stins primării în flăcări și de numărat pagubele deja monumentale pentru comercianții prădați ziua în amiaza mare.
Evident, nu toate măsurile pot fi extrem de inspirate, dar nici nu credem că statul cu degetele adânc înfipte în fund după deja patentata metodă francejă și privitul minorilor (sau nu) franceji (sau nu) care aleargă și distrug magazine și bunuri publice și personale, lăsând mulți oameni la sapă de lemn, într-nu stil mai barbar decât al celebrului Genseric, pe timpul extrem de întunecatului secol V.
Noi, neinventând neapărat niște idei naturale, observăm cum protestul dealtfel onest și justificat al unor școlari este deturnat complet și preluat de hoardele de tâlhari prădători cu cetățenie vandală, ornați mai toți cu steaguri algeriene și palestiniene, aflați într-un marș al disprețului față de orice, în primul rând pentru țările care îi găzduiesc din prea multă toleranță, SJW-ism guvernamental și, în final, prostie de cel mai înalt grad.
Tot e bine că feciorii aceștia și-au găsit terenul de joacă în zonele ratalăilor care cântau legănați cântecul habibi-ului-come-to-germany, în timp ce râsul cu toți dinții pe-afară al restului lumii și hăștagpalmapestefață aterizează inevitabil când privim cine-au fost unii și ce-au ajuns.
La final nu putem decât să râdem de incapabilii europeni ai zilei și să-i scuipăm și noi între ochi, ca mai apoi să ne întoarcem și către situația internă și să ne minunăm și noi de mizeriile interne de ordin politic asupra cărora ne vom apleca degrabă, în măsura rezistenței la scârbă pe care o mai avem.
Lasă un răspuns