Dragi preatini, noi nu eram de ieri, de azi când cuvântam despre Mexicanizarea Franței celei frumoase, fără nici un pic de rușine față de poporul mexican, călărit, decapitat, împușcat și sclăvăgit de băietanii CJNGiști și de alții, că iată-ne la momentul când asul confirmării intră liniștit chiar de unde nu ne așteptam astăzi, de la ditamai RNista șefă, Marinuța le Pen, care azi mai dihai ca ieri scoate flăcări pe nas, bot și urechi, eventual și prin fese, la câte nelegiuiri se întâmplă in cândva pitoreasca și liniștita Franță, în timp ce gângavele autorități lasă oamenii de izbeliște și chiar la voia sorții, în fața valurilor de vandali mascați furăcioși de adidași și toate acareturile posibile.
Ne trezim astfel aproape citați la literă de neghioaba asta, nu că ne-ar face vreo cinste enormă, ci doar primind o confirmare că ce discutăm aici este nu doar o idee singulară ci tot mai prezentă în capetele goale ale politicienilor franceji de rang înalt și a altora, indiferent de nație, statut și culoare politică.
Evident, plăpânda și duioasa preșădintă mexicană, what-s-her-name Sheinbaum a sărit cu vocea ei suavă să-i aducă aminte mult mai aprigei și tăbăcitei Marinuțe că el pueblo mexicano înseamnă mucho amor, mucha solidaridad, mucha fraternidad și toate cele, pe care, dacă stăm bine să ne gândim, le fâlfâie mai toate națiile planetei, că doar nu s-o fi găsit vreuna ca să spună, bă, noi suntem bandiți, hoți și narcotraficanți și politica noastră de stat este împușcatul în cap, furatul și traficul de droguri.
Nu știm însă cine o mai crede pe plăpânda Sheinbaum, în condițiile în care banditismele și narcotraficul de cel mai înalt nivel sunt la cote extrem într-o țară pe care pare-se că și Dumniezo cel bun a uitat-o în văgăuna delincvenței și criminalității.
Noi am pofti mai degrabă s-o sfătuim pe preșădinta deranjată mexicană să-și dea două palme, să se trezească la realitate și să se apuce să facă un bukelism sinistru pe teren mexican și poate ne vom gândi să schimbăm și noi numele rubricii în, cine știe, Sudanizarea Franței sau Somalizarea Franței.
Până atunci, îi dăm înainte cu treburile obișnuite, plesnind peste bot două nații deodată, nu atât indivizii votători ai țării, cărora, în mod evident, le purtăm cea mai înaltă stimă și cel mai strălucitor respect, ci în mod special claselor politice de o ticăloșenie și inutilitate legendare, care au permis o alunecare a acestor țări pe derdelușul sinistru al nelegiuirilor mondiale.
Revenind la mucoasa (a treia!) RNistă, îi putem transmite de pe acum că va pierde alegerile la fel cum le-a pierdut orice lider extremist de dreapta în Franța, dar nesperând că vreun salvator pe căluț alb va reuși prea multe ajungând la Palais de l’Élysée, ci eventual va încerca, în stilul Giâcanului, să intre și să facă și el ceva, cu un electorat francej bucuros nevoie mare că a scăpat și de această dată de mucoșii și incapabilii rassemblați, dar ale cărui urechi de măgăreață vor crește la fel cum le-au crescut și altor votători europeni (cum ar fi românii), care au evitat și ei răul cel mai mare, alegând pesedismul și penelismul de bazar turcesc, în clasicul joc de pleacă ai noștri, vin ai noștri.
hăștagproștiiplanetei, hăștagcorupți, hăștagbandiți, hăștaggângavi
Lasă un răspuns