irod.ro

Dragi preatini, dacă tot am hoinărit pe întărnătul privit prin ochii marmotelor-mame gata întotdeauna să răstoarne munții pentru odoarele lor, mai trecem în revistă încă o cuvântare din același registru, unde un tânăr și neobosit profesor de la ditamai C.N. Sava din București se tânguie și se dă și el de ceasul morții de grija elevilor de liceu din ziua de azi.

Nu-i lucru rău, deși persiflând până și tânguirea profului frate cu codrul și cu elevul bucureștean am părea niște comuniști împuțiți (deși nu suntem) care ar fi tras un „pe vremea noastră…”, noi totuși insistăm să punctăm niște idei nu de pe vremea noastră, ci de pe vremea actualilor elevi și eventual a celor care au absolvit (sau nu) acum nu mulți ani această Bastille temută și hulită de toți.

Zice dom’ profesor că elevii de azi sunt temători, sensibili și preocupați de simțul dreptății, de viitorul planetei, în timp ce sunt obosiți de școală, epuizații unii, dar și agitați. Teama de școală este, in esență, teama de eșec, de a fi judecat, de repercusiuni și probabil pedepse. Pe lângă acestea, se tot insistă și se menționează nedreptatea (probabil din lume) și nesiguranța, precum și lumea cea greu de înțeles și nesiguranța acesteia.

Normal ar fi urmat celebra pe vremea noastră, dar, ca să fim sinceri, continuăm astfel: tot pe vremea lor, în alte părți, care cu siguranță nu sunt Sf. Sava din capitală, există elevi destui care nu doar că nu au grija planetei, a viitorului acesteia și a conflictelor din lumea întreagă ci, după cum știe toată lumea, mai puțin drăguții de elevi de la colegiul național, ci pur și simplu li rupe de grija planetei, în condițiile în care, mai importantă și mai importantă este grija fraților mai mici pe care ei îi cresc și grija vacilor, porcilor și păsărilor din bătătură, care le dau lăpticul, cărnița și oul pentru ziua de mâine și, dacă mai rămâne, pentru pachețelul de la școală, cel comestibil, nu laptele pesedist și cornul cu care îți poți crăpa capul.

Mai departe, școala fiind un spațiu eminamente al învățării și greșelii, încă nu înțelegem de unde atâta presiune. De la cine? De la societate, de la părinți, de la profesori, de la colegi? Pentru că, aici putem cu duioșie și onestitate să mărturisim că acestea nu existau doar de pe vremea noastră, ci de pe vremea când cei mai fericiți învățăcei luau lumina cărții și cunoștinței din preajma mănăstirilor medievale, dacă aveau norocul să fie cruțați de plecatul la flocăielile medievale recurente sau, Doamne-ferește, dacă nu erau luați de vreo molimă care circula mai des pe moșiile boierești mai des decât circulă trenurile prin gările bucureștene în zi de azi.

Adevărat lucru observă elevii, nu sunt proști, lumea este într-adevăr nesigură și viitorul la fel. Tocmai de aceea, aflați în cea mai potrivită locație pentru a învăța despre cum putem să descoasem lumea, să o facem mai predictibilă și cum nedreptatea lumii atât de observată de elevi nu este, din nou, ceva de ieri, de azi, ci mai dintotdeauna. Faptul că elevii de azi o observă stupefiați, laolaltă cu încă mulți adulți de țâță nu schimbă cu nimic realitatea, dar dă o șansă enormă elevilor ca să realizeze ce îi așteaptă și, eventual, să îi facă să înțeleagă că ei înșiși pot fi schimbarea în bine, în dreptate și în adevăr.

Tot așa, au încă la îndemână istoria, filosofia și logica, materii arhisuficiente ca să-și solidifice cunoștințele și, de îndată ce vor ieși din școală, să voteze în cea mai mare cunoștință de cauză și trezire politică, astfel în cât să reducă nedreptatea pe care ei înșiși corect o observă. Asta ca să dea un dos de palmă peste bot nouă, ăstora care călcăm în străchini zi de zi și votăm proști, corupți, impostori și dobitoci siniștri. Nu în ultimul rând, poate chiar primul rând ar fi trebuit să fie: elevii înșiși pot deveni politicienii cei drepți, cei corecți și cei care pot clădi lumea și viitorul cel sigur, cel bio, cel fără de războaie și fără de lacrămi.

În mod cert, noi am enumerat, ca de obicei, doar niște idei succinte și ne-am limitat doar la a răspunde punctual la câteva dintre ideile enumerate în cuvântarea profesorului grijuliu, iar aproape de final am dori să dăm și exemplul de pe vremea noastră:

Încă nu înțelegem concret și cu exemple care sunt consecințele eșecului elevului standard de la Sf. Sava? Ce pățește el efectiv dacă nu performează conform cu ștacheta părinților? Își ia diss de la pretini și colegi? Îl porcăie ăia pe snap? Îi iau părinții smartphone-ul pentru trei ore?

Asta pentru că, aici se impune comunistul „pe vremea noastră”, colegul și vecinul nostru Ionuț, dacă lua o notă proastă (așa cum, indiferent de tot, se cam întâmpla), lua bătaie cu un cablu de curent trifazic, asta după ce primea o serie pe stil Manny Pacquiao de la minim doi profesori, în aceeași zi! Ce să mai zicem de oboseala invocată de actualii elevi bucureșteni! Trebuie să fie într-adevăr obositor la școală, și asta o știe și proaspăt absolventul Marius, care când scăpa de la școală, îmbrăca spășit hăinuțele de lucru și se apuca, fără să cârâie, de tencuit cot la cot cu taică-său, grajdul cel nou din ogradă.

Revenind la Ionuț, săracul, ca și alții, n-a mai apucat vremurile elevilor de astăzi, ca să se poată tângui ca în secolul XXI despre vicisitudinile vieții de elev la un colegiu național bucureștean, așa cum nici ăștia din urmă, mai sensibili și mai nesiguri pe ei și pe lumea dimprejur, mult mai nesiguri decât bătaia pe care Ionuț o primea cu religiozitate acasă, nu vor apuca niciodată să realizeze privilegiul pe care îl trăiesc!

Măcar și Marius și Ionuț pot spera că elevii plângăcioși de astăzi pot deveni oamenii schimbării de mâine! Lăsăm, așadar, grijile planetei și posibila rezolvare a răului și nemerniciei din oameni pe seama tinerilor de astăzi, neștiind dacă obosiții, îngrijorații și temătorii bucureșteni ai sfântului Sava sunt din aceeași categorie cu petrecăreții sibieni porcăiți deunăzi de tanti Karen, prin aceleași locații virtuale.

Sursa foto.