Dragi preatini, înadins am evitat excrementele politice din ultimele zile de pe mirificul teritoriul al Grădinuței Măicuței Domnului, nu de alta, dar nu am dorit să ne provocăm singuri și cititorilor scârbă pentru toată săptămâna.

Așadar, spontan, am hotărât să revărsăm scârba și dezgustul inerent doar pe perioada sfârșitului de săptămână, în caz că cineva avea planuri mai relaxante, ghinion, vorba fostului preșădinte sibian deosebit de îngrijorat.

După ce hoardele de pesedei, numiți mai nou șobolani, deși noi am prefera să ne rezumăm la clasicele apelative de cei mai corupți politicieni ai țării sau de coțcarii și bandiții cei mai siniștri, s-au adunat să facă o felație în cerc cu finalul fericit al retragerii sprijinului pentru călărețul bihorean tăietor de cheltuieli pentru proști și biruitor (adică născocitor de biruri), dar degrabă ocrotitor al bandiților și cărătorilor de hârtii și mape, care nici n-au fost dați afară, nici n-au pățit nimic.

De parcă protecția rudelor, pilelor, curvelor și amantelor politicienilor, efectuată de ditamai călărețul orădean nu ar fi fost destul ca să mulțămească șobolănimea reprezentată de pesedeii cei soioși, unsuroși și corupți, colacul peste pupăza guvernării penelisto-pesediste, cu brelocurile evidente useristo-udemeriste, vine să arunce puțin în lateral cursul de guvernare și aparenta stabilitate politică visată sau cerșită de tot mai pesedistul Nucușor Dan.

Noi nu mai intrăm în detalii tehnice despre ce-o fi și ce-o păți bolojanul cel salvator de țări pe cârca proștilor, nu și a deștepților și bandiților, dar notăm două crâmpeie clasice din guvernarea sfântului și mult-pupatului în fese bihorean, care pictează, aproape balzacian, o situație banală din timpul comenduirii actuale, girate și susținute de cele mai mari și mai împuțite partide ale țării, aflate încă împreună la guvernare, la fel ca useleul de odinioară, un sprint al rozătoarelor, dacă doriți, pe întreaga suprafață a Grădinuței, într-o banală zi în care atenția știucilor votătoare este concentrată pe circul politic iar nu pe faptele investigate și scoase timid la lumină de investigatori.

Numero uno, notăm șobolănismele pesediste din celebrul județ Bistrița-Năsăud, unde bănetul de la stat era deturnat, mai ca peste tot prin țară, de firmele pretine și de partid, cu ajutorul automat și natural al căpeteniilor boierești județene. Vă puteți imagina că treaba mergea unsă de multă vreme, acum doar s-au trezit adormiții măicuței domnului să-i investigheze, în stilul clasic dinescian, făcându-se și ăștia că lucrează, să nu spună lumea că nu mișcă și instituțiili statului ceva, deși știm preabine că de când cu parașutarea forțată a Țepeșei, lumea s-a tot făcut că lucrează cam pe la toate DNA-urile și CAP-urile iustitiei romene. Evident, nu tragem speranțe că se va lăsa cu executare, dar notăm putregaiul banditesc pesedist dintr-o zonă care, numai la evocarea ei, aduce în minte epoci medievale demult apuse.

Numero due, ceva mai aproape de BH-ul călărețului guvernamental, notăm investigarea și punerea sub control judiciar a cântăciosului folcoristic de cel mai înalt nivel, Dinu Iancu Sălăjanu, preșădinte de CJ, culmea, Sălaj (!!!), tot pentru șobolănisme legate de corupție și spălare de bani, dar de data aceasta de partea penelistă, deci mai proastă, a eșichierului politic-banditesc. Se pare că în pas de horă sau învârtită de pe la Zalău sau Sărmășag, ditamai fake-haiducul județean Iancu este acuzat că ar fi făcut ce au făcut și alții în aceleași poziții boierești, băgând adânc mâna în butoaiele cu miere financiară.

În mod clar vom aștepta cu deosebită grijă pronunțarea sentințelor în cazul unor eventuale procese ale bistrițenilor și sălăjenilor investigați, care spre deosebire de proștii de bănățeni care sunt și mai lăudăroși din fire (banatu-i fruncea, nu?), sunt mai tăcuți dar mai aprigi în a sifona banul public, fără prea mult tămbălău sau gagicuțe cărora nu le mai tace gura sau obiectivul aparatelor foto instagramesti. Până atunci însă ne așezăm liniștiți pe scăunel și dăm un șut circului pestilențial al politicii românești, cel puțin pentru o vreme, ca să nu ne scârbim pentru eternitate.

Sursa foto.

Lasă un comentariu