irod.ro

Dragi preatini, a venit timpul să mai coborâm la nivelul genunchiului broaștei ca să mai luăm pulsul civilizației actuale și al celor care ne vor plăti pensiile, nu de alta, dar tot mai mult ne temem că moftul, laicul și șerul ne vor parveni prin poștă în loc de bănetul și-așa puțin pe care-l putem aștepta de la statul român cel aprig ajutător de cetățeni.

Și despre cine alții să vorbim decât despre cei frumoși, tineri și în floare vârstei, floare ce așteaptă încă să producă fruct copt și numai bun de pus pe masă. Privim dară foarte circumspecți la ideile elevilor stresați din zi de astăzi, cum își iau singuri viitorul în mâini și ne plesnesc pe toți peste bot, acuzându-ne că suntem părinți nătărăi, neiubitori și depășiți de vreme, niște comuniști împuțiți, senili și decrepiți.

Cel puțin nu putem trage concluzii prea fericite după ce un proiect de lege care să interzică folosirea telefoanelor mobile, pardon, telefoanelor inteligente (smartphones) în școli, în timpul orelor. Politicienii, girați de votul (i)responsabil al părinților și chiar unora dintre elevi s-au gândit să mai reducă din avântul tehnologic prezent la orice oră de curs, transpus prostește în utilizarea de tik-tok, snap și te miri ce alte aplicații la ore (că doar nu credeați că elevii studiază teorema lui Euler sau calculează gravitația pe Epsilon Eridani), propunând interzicerea completă a device-urilor ce distrag atenția elevilor de la cursuri, într-o încercare decentă și relativ logică de a rupe pisica analfabetismului funcțional și lipsei educației măcar în două, dacă nu chiar a o face bucăți.

Doar că, deși unii s-ar fi așteptat ca beneficiarii legii dacă nu să aplaude inițiativa legislativă, măcar să aprobe tacit demersul, iată că ditamai Consiliul Elevilor, acest Komintern al mucoșilor români a șters pe jos nu doar cu legea propusă ci probabil că i-a și scuipat între ochi pe inițiatori, apreciind că interzicerea sfintelor aparate la ore nu rezolvă nici o problemă a învățământului, cerând imperios, cu bătăi aprige din picioare, soluții reale la dependenței de telefoane.

Stresații epocii mai scrijelesc pe răboj și țeluri sfinte cum ar fi reducerea dependenței de tehnologie, creșterea atenției elevilor la ore și realizarea riscurilor folosirii telefoanelor.

Frumos, elegant, măreț ar putea spune unii, doar că tot pură demagogie inspirată din discursurile politicienilor vremii, care vorbesc mult dar fac puțin, într-o continuă eschivă de la rezolvarea problemelor.

Este totuși normal să asistăm la astfel de reacții din partea unora care, slavă Dumniezăului, încă nu au drept de vot, băgatul degetelor în urechi și lălăitul strident la orice ar comenta sau propune părinții și, în general, adulții, fiind ceva natural în rândul colegilor de generație ai Gretei Trotineta, care mai ieri ne bătea obrazul și ne întreba nervoasă și încruntantă cum îndrăznim să verzi și uscate.

Poate ar trebui, luând în serios urecherea capabililor domni Goe moderni, să acceptăm că suntem niște comuniști împuțiți și demni de nici o milă și să ne retragem spășiți și învinși la cotețul uitării, lăsând noua generație frumoasă, tânără și stresată, să-și creeze singură problemele și să și le rezolve tot singură, ca mai apoi să aplaudăm în stilul comunist pe care îl cunoaștem cu toții, strigând voioși „Trăiască elevii! Trăiască Ceaușescu! Trăiască România!”, în timp ce sărbătorim noi și noi realizări din actualul cincinal sub conducerea mucoșilor răzgâiați, pardon, ptiu-drace, academicienilor celor tineri.

Noi, în prostia noastră ireversibilă, credeam că înlăturarea factorului care distrage atenția marinerilor de la ore ar fi fost pasul unu în creșterea atenției elevilor la cursuri, problemă pentru care chiar se dădeau de ceasul morții, dar iată că nu doar noi suntem niște comuniști, ci și metodele noastre sunt comuniste și, deci, proaste.

Astfel că, înainte să ne mai luăm un șut în fund, după dosul de palmă și scuipații pe care i-am luat deja, ne retragem reverențioși și cu umilință din calea jugendului condus cu mână de fier de dictatorul din buzunar.

Sursa foto.