

Dragi preatini, poate ați observat ba pe-a mă-tii-ul declarațional de pe ambele țărmuri ale bălții celei albastre care ne tot depărtează pe unii de alții și fizic și sentimental, în care cea mai mucoasă dintre extremiștii europeni, Giorgia cea împiedicată dar, spre surprinderea noastră, foarte lăudată de toți nătărăii europeni, este persiflată în stilul clasic sultănesc de ditamai Donald, cel mai prost dintre cei aleși, și mai apoi dumnezăii și cristoșii dinspre partea italiană, ca răspuns la vorbele Măritului Sultan.
Pe scurt, Donald o face de doi lei pe Giorgia, fosta pretină la cataramă, zicând următoarele: „Nu aveam de ce să vorbesc cu ea. Nu ştiu ce să spun. M-a implorat să fac o fotografie cu ea. Îşi dorea atât de mult o fotografie cu mine. Nu aş fi făcut-o, dar mi-a fost milă de ea.”
O declarație clasică, de manual, nimic special și nimic ieșit din comun din partea tăntălăului americanilor la adresa vestitei și aprigei doar în declarații Giorgia Meloni, care i-a făcut pe toți italienii să gesticuleze tot în stilul lor clasic, tunând și suduind de toți sfinții pe până mai ieri linsul în fese Trump.
Nimic neobișnuit, dacă ne întrebați pe noi, care din prima zi am știut din ce aluat sunt făcuți ambii actori ai scenetei de prost gust prezentate, o habarnistă împiedicată și incapabilă, dar foarte vocală și făcătoare de minuni din declarații (amintim aruncatul nu ungurilor din țară, dar cel puțin al migranților ilegali din cizmă) și un nătărău de cel mai înalt rang, care îl depășește în prostie și habarnism politic până și pe etalonul nostru, George W. Bush, pe care dacă e să-l comparăm cu actualul și unicul Sultan, ar trebui să începem să ne retragem insultele la adresa acestuia, acordându-i probabil vreun premiu de armean competent și vreun titlu (neoficial, totuși) de doctor docent.
Iată cum, dragi preatini, stilul de discuții dintre aliații transatlantici a trecut abrupt de la binețea și protocolul destul de remarcabile chiar și de pe timpul amintitului Bush Junior, la stilul de adresare de la coada vacii și de la săpatul cartofilor, ambele părți îngălându-se în cel mai sinistru mod posibil și recurgând la discursuri de colț de stradă plină de excremente și de bețivi leșinați pe caldarâm din Milano sau Los Angeles.
Noi, spre deosebire de alții, nu facem Pikachu-face, ci doar îi persiflăm la rândul nostru, plesnindu-i peste bot pe nătărăii care au ajuns să își conducă popoarele și chiar afectându-ne și pe noi, nici măcar neavând cheful sau buna-dispoziție să deplângem starea generală a politicienilor din zi de azi, ci continuând cu lovitul peste ochi în toate direcțiile.
Ne aducem însă aminte de unde am plecat și vă prezentăm astăzi doar rezultatul propriilor noastre decizii de votători, în teorie responsabili și informați, care ne-am ales astfel de lepădături și gângavi ticăloși ca să ne reprezinte.
La final, facem haz de necazul tuturor, lovind cu măciuca slovelor pe proștii ăștia și scuipând între ochi focile cele mai aplaudace ale liderilor politici de această factură, invitându-i să ne mai salveze încă o dată de satana politică și la următoarele sfinte alegeri!
Lasă un comentariu