irod.ro

Dragi preatini, iată că n-a curs prea multă apă nici pe Dâmbovița și nici pe mult mai interesantul Argeș că intră puternic și așii pe teme politice actuale, asta pentru că mai ieri povesteam despre gângavii și nătărăii de penelei, acești pesedei mai proști, care aflându-se la înghesuiala și ridicolul zilei și având atâtea cohorte de personaje care se dau de ceasul morții din cauza lor, au ținut neapărat să pună de-un congres pe fugă, ca un grătar de vară organizat spontan, cu îmbuibații politici ai vremii ori participând activ ori privind de pe margine și lătrând cu burțile pline de ciorba și ciolanul guvernării.

Și nu de oriunde vine asul ci chiar de la un personaj cunoscut al mediei românești, Stelian Tănase, care cuvântează ce cuvântam și noi dar în termeni nu atât de gingași și suavi, cum că ticăloșii de peneleii, după ce au furat cot la cot cu pesedeii, s-au trezit că sunt proștii proștilor și ar cam fi cazul să facă ceva în sensul acesta.

Domnul Stelian Tănase, mai cu diplomație de bulevardul Aviatorilor, trage și speranțe că imbecilii ăștia care pozează acum în victime se vor reforma și vor renaște cumva, probabil visând că alde călărețul bihorean, thuma, veștea, alinuța salteluța, performanta și emancipata, turcan și alți împiedicați de marcă se vor reîncarna în ditamai Brătienii, Sturdza sau mult mai recentul dar totuși dinozaurul Mircea Ionescu Quintus.

S-ar putea ca alde dom’ profesor să știe ceva ce nu știm noi, dar la ce pămpălăi și ticăloși a avut partidul ăsta de doi lei devenit preșul și brelocul mult mai ticăloșilor lor parteneri de guvernare, varianta cea mai bună ar fi jarul și vâlvătaia care să mistuie până și ultimul semn de carte care aparține acestui partid de neghiobi și eventual alte personaje să-și facă loc în spectrul politic românesc, care este clar că duce lipsă de măcar zece procente în plus de integritate, deși mai nimerit ar fi ceva mai multe!

Noi suntem poate prea entuziaști și cântăm de pomană cântarea cea de mortăciune politică acestor japițe care pozează acum în victime politice, dar nu putem decât să vedem partea plină a paharului, cea a disprețului total față de partidele clasice și, de ce nu, să menținem visul îndepărtat al dispariției unor asemenea excremente politice de pe scena politică internă.

Nu tragem, ce-i drept, speranțe prea mari, având în vedere cetele de votători pravoslavnici care votează cu frica-n sân de ghei, homălăi și cu familia pravoslavnică aprig coalizată în suflet, mânați duhovnicește de ninjalăii cei mai unsuroși decât înșiși politicienii către urna cea sfântă, imediat ce turma iese de la sfânta besearică împărtășită și cu sângele lui cristos în colțul gurii, dar nici nu renunțăm la o idee devenită vis mai degrabă erotic, că acești păduchioși politici, galbeni și roșii deopotrivă, s-ar putea să ne facă un pustiu de bine și să se ducă dracului către lada de gunoi a istoriei.

Până atunci nu putem decât să mai numărăm un as intrat la mâna și-așa solidă a radiografiei politicii românești, reușind încă o dată să arătăm o chintă royală, ca mai tot timpul.

Sursa foto.