Dragi preatini, după atâta politică și tulburări sociale europene, mergem păscând pe ogorul gândirii teoretice și aberațiilor de orice fel, cugetând la recentele avertizări și stegulețe roșii de diferite mărimi la adresa intelighenției artificiale tot mai sătănite, care pare că scoate pe noi din priză și care se ocupă, mai nou, de furtișaguri de date de capul ei, punând în cap instituții de tot felul, ca un hacker artificial care se respectă și scapă liniștit de sub control, fix atunci când dorește.
Pe de altă parte, ne gândim că, asemeni navegadorilor medievali descoperitori de teritorii noi, trebuie să navigăm și noi prin apele acestea tulburi ale domeniului plin de pericole al AI-ului, asta ca să ne dăm seama singuri dacă această lume a creierului artifical care gândește pentru noi dar care nu sâmte precum cânele sau omul este una plată și noi vom cădea la capătul acesteia de pe margine sau dacă, asemenea acelorași neînfricați Magellani monumentali, vom reuși să demonstrăm că lumea este rotundă, poate fi cucerită și stăpânită, chiar și cu mijloacele medievale de care dispunem acum.
Cert este că discuția este extrem de lungă, anevoioasă și plină de boli, necazuri și pericole, iar din convoiul îmbarcat al lumii pornite pe mările artificiale consumatoare de resurse nu știm nici noi câte nave se vor fi întors înapoi în Spania îmblânzirii dracului împielițat artificial, dar chiar și o anumită Victoria ar fi de ajuns în anumite condiții!
Lasă un răspuns