Dragi preatini, buenos días de pe terenul iberic, unde călătorim virtual doar ca să mai luăm pulsul societății, nu al moartei Maricarmen Abascal, evacuată din casă pentru că nu-și plătea chiria, la 87 de ani ai ei, probabil indexată de jdeani de inflații și măriri, ci al tuturor celorlalți chiriași spanioli, total nemulțumiți con la situacion de la vivienda, cam la fel ca și ceilalți concetățeni europeni dar și, în general, majoritatea cetățenilor planetei.
Astfel, baba nesimțita, după ce că a stârnit o revoltă aprigă printre spanioli, mai dă un dos de palmă direct din groapă guvernului actual al unsului cu toate alifiile și unsurosului Pedro Sánchez și al guvernului care a anunțat deja alegeri în țară, rădicând o problemă care tot crește ca bulgărele de zăpadă, al prețului la chirii și locuințe, ai dificultății în a găsi o locuință în cazul tinerilor dar și al tuturor celor aflați în căutare.
Problema este mai gravă în societățile mai de la vest, care au modelul clasic al chiriei, cândva lăudat cu toată gura de toată lumea, dar care a lăsat, tiptil-tiptil, tot felul de șobolani imobiliari și bandiți să călărească sistemul și să-l abuzeze, punând la jug majoritatea populației care nu deține locuință în proprietate, fiind la cheremul tuturor.
Este clar că există astfel de probleme și în părțile ceva mai estice (și foste sau actuale comuniste, dacă nu pe foaie, măcar în cuget și-n simțiri), dar nu la nivelul cutremurător din țări ca Spania sau Franța, spre exemplu, românașii, de bine de rău, fiind în marea majoritate proprietari, alături de vecinii din mai toate direcțiile. Nu că la noi nu ar fi probleme, cum spuneam, dar nici n-am văzut desahucios/evacuări atât de dramatice și în număr atât de mare ca la frații noștri spanioli, cum ar fi cazul moartei Maricarmen.
Din contră, noi, observăm alte treburi pe tărâmul Grădinuței Măicuței Domnului, de exemplu lumea proastă, abrutizată și de-a dreptul imbecilă în unele cazuri care îngână situația actuală a prețurilor la locuințe și consideră totul normal, alții, culmea sindromului Stockholm, mai pohtind și niște măriri de taxe și impozite, că de, chiaburii care au una sau două locuințe, poate una moștenită, ar trebui să plătească mai mult, ca într-un comunism nivelator de societăți, cum s-ar zice, să luăm de la ‘telectual și chiabur și să dăm la omul muncii!
Și când vedem că aberațiile acestea vin din pături relativ educate și cu venituri peste medie, ne cam punem niște întrebări.
Evident, și ăștia aplaudaci sau mulți dintre ei nu-și pun deloc întrebări, dar și dacă își pun, sunt întrebările total greșite iar răspunsurile, așa cum vă aștepați, sunt o arătură sinistră care concluzionează aproape inevitabil că omul trebuie să plătească și că dacă deții o locuință sau, Doamne feri, chiar două, ești bogat și trebuie să marci banul! Sau
Uitând complet de cazurile glaring, vorba americanului, care sar în uăchii tuturor, unde bandiții pieței, fondurile imobiliare, șobolanii imobiliarelor, dezvoltatorii, guvernele, autoritățile locale și tăț’ ceilalți care joacă în picioare chiar și legile actuale, ca să nu mai vorbim de eventuale legi optimizate care să ma balanseze puțin situația hoy-polloy-ului care este desahuciat din case în stil barbar ca și moarta Maricarmen Abascal, toți arhiereii să-se-facă-ului rumânesc și planetar încearcă reforma făcută cu Inima lui Stalin iar nu cu mintea, experiența și legea în față, într-un heirupism pompieristic sau, de ce nu, comunist, în care pământul legislativ îi va acoperi și nivela pe toți, spre baterea pe piept a tuturor SJW-iștilor de tastatură și mulțămirea interioară a tuturor frezaților și frezatelor cu inimă roșie că s-a mai rezolvat încă o problemă arzătoare a societății actuale – cea a locuințelor și prețurilor prohibitive ale acestora.
Noi, făcându-ne un crucioi cu picioarele la astfel de reacții, rămânem foarte atenți la situația din España, urmând să luăm la puricat metodele, deciziile și măsurile pe această temă, probabil amânate cât se poate de mult, spre oroarea unora și îngroșarea buzunarelor altora. Vom urmări, așadar, cu deosebită îngrijorare, ca sibianul nostru preferat, și vom cuvânta și cu alte ocazii din însorita dar tot mai agitata peninsulă de la celălalt capăt al Europei.
Lasă un răspuns