irod.ro

De când cu marele transfer al marelui român crescut prin cizmă la marea echipă englezească, vuie, domne, presa română, având subiecte zi de zi.

Când și-a tăiat unghiile Drăgușin, ce gagică are Drăgușin, ce mănâncă, cu ce se încalță, când trage câte un sănătos fâs, unde locuiește, plus comparațiile de rigoare cu coechipierii de pe același post, greșelile din meci, părerile Postecoglului și înjurăturile fanilor.

Încredibila avalanșă de știri, în totalitatea lor irelevante și goale de sens pe seama drăgușinului transferat la Tottenhamu vieții, care a devenit o veritabilă o vacă bună de muls pe care presa cu mantie de sport, dar de cancan în adevăr, o aștepta ca pe Dumniezău. Asocierea românului din naștere cu clubul nord-londonez este însă doar un fals subiect pentru cu adevărat proștii cititori ai fițuicilor electronice precum gesepe și digi12.

Asta pentru că omul nostru e ridicat în slăvi pentru aparente performanțe care de fapt nu există, alături de clubul la care s-a transferat. Tottenham s-a transformat astfel, peste noapte, în echipa perfectă, echipa de urmărit, echipa de tradiție și echipa veșnic pretendentă la titlul din Premier.

Doar că de tradiție, cel puțin la fel de mare ar fi și un anume Nottingham Forest, cu mențiunea că, spre rușinea măgarilor ăstora, nu au avut șansa enormă de a avea un ciobănaș duios care să le calce gazonul.

Deși trupa Postecoglului s-a transformat pe fugă în această primadonna a presei de doi lei din țară, nu uitați preatini, că această echipă n-a mai câștigat un titlu în insulă de prin 1961, cu 17 ani înainte de titlul celor de la Nottingham. Copăceii, după cum știți deja, au în palmares și două cupe europene câștigate consecutiv, în 1979 și 1980. Dar, cum spuneam, râioșii ăștia în alb și roșu nu au și nu vor avea nici un fel de trecere la presa românească pseudosportivă, pentru că la acest moment nici un român nu joacă acolo.

Să nu ne amăgim oameni buni, măcar de ar juca ăsta ceva, sau măcar dacă echipa Tottenhamului preaslăvit ar juca ceva, dar vă aduc aminte că unul dintre cele mai recente rezultate al Spurs-ului a fost potopul de la Newcastle, unde alde Isak și Gordon le-au încărcat căruța proștilor de londonezi (4-0).

Rămâne astfel întrebarea, este de ajuns un transfer al unui român ca toată atenția țării să se îndrepte către o echipă de pămpălăi? O echipă atât de lamentabilă că până și Crystal Palace devine o trupă interesantă?

Evident, întrebarea se extinde și asupra mult mai modeștilor și desculților de la Alavés, unde joacă copilul giâcanului, cel mai împiedicat dintre stranierii români la această oră. După ce că sunt aproape de retrogradare, la mare luptă cu alte echipe de leșinați, inclusiv prietenii din Vallecas, unde joacă un alt român, bascii practică un fotbal de neprivit, atât de sinistru că depășește cu succes în mediocritate până și echipele de liga a doua din țara noastră.

Ce să mai spunem despre viitoarele campioane din țările din Vest, chiar din Anglia, care toate adunate nu au atâta spațiu de emisie cât au gângavii lui Drăgulin ăsta. Și acolo vorbim de o luptă fantastică în trei, cum nu a fost demult, între City, Arsenal și Liverpool.

Dar, preatini, asta îmi aduce aminte de alte vremuri de glorile din istoria presei și televiziunii mioritice, când în loc să vedem un Real – Juventus sau mai știu eu ce meciuri cu adevărat interesante din Champions League, noi urmăream duioși faptele de arme ale Giâcanului senior, care juca tot în Champions cu tricoul țăranilor de la Galatasaray pe el.

Sursa foto.