Santander (Cantabria), 23/07/2021. El diestro José Antonio Morante de la Puebla durante la segunda de la Feria Taurina de Santiago que se celebra hoy viernes en la plaza Cuatrocaminos de Santander, compartiendo cartel con Pablo Aguado y Diego Urdiales, lidiando reses de Puerto de San Lorenzo. EFE/Pedro Puente Hoyos.

De când se știe, lumea a vânat animale și le-a mâncat, mai pe la început a ros bucăți de carne crudă de pe os, apoi, descoperind focul, le-a tras la tigaie în sos teriyaki. În orice caz, pășunatul n-a fost o opțiune prea gustoasă, pare-se, pentru strămoșii noștri, care au trimis cornutele la pășunat și ei au gătit cornutele mai apoi, după fel și fel de rețete. Alții, neavând cornute, au prin moluște, șerpi, șobolani, câini, pisici, care cum a avut și le-au părut mai gustoase.

Pe lângă băgat la maț animale, omul s-a și jucat cu animalele, le-a pus la muncă, s-a distrat pe seama lor și, cu anumite ocazii, a dat voie și animalului să se distreze pe seama omului, vorba gladiatorului. La spanioli de exemplu, o mare distracție pe seama animalului a fost și este vestita corrida de toros. Spectacol destul de sângeros pentru unii, foarte iubit de către alții, acest tip de distracție e sinonim pentru mulți cu identitatea spaniolă.

Sun convins că o parte din spanioli, dacă le-ai spune ceva rău de această tradiție, ți-ar da un pumn în bot și te-ar scuipa cu entuziasm. Pe de altă parte, există emanciparea omului nou, blajin și iubitor, care-și vede de apărarea drepturilor animalelor, încercând să-l salveze pe el torro de la moartea aproape sigură, deși s-au mai văzut și excepții, o dată la o vreme, când matador-ul torero e luat în coarne, spre groaza sau distracția publicului.

Legat de corrida, nu demult în Spania, ditamai ministrul culturii, a desființat un premiu de vreo 30 000 de euro pentru acest tip de manifestare tradițională. Evident, din părțile mai țărănești dar tot politice, au și apărut nemulțumirile, mișcarea fiind tratată ca un atac la tradiția și cultura spaniolă.

Pornind de la acest stup de viespi scormonit de ministrul iberic, gâzele cele rele zboară și înțeapă în toate direcțiile. Astfel, una dintre direcții ar fi următoarea: dacă se dorește restrângerea acestei activități și, probabil în viitor, interzicerea ei cu totul, e legitim să ne întrebăm dacă tăiatul porcului în bunul stil carpatin, ar putea fi interzis, judecând pe același temei al opririi cruzimii față de animale? Sau încă una: îndopatul gâștelor la franceji, pentru vestitul pâté de foie gras, ar putea fi la fel de interzis? Sau a treia: vânatul, ar putea fi vreodată interzis? Tot așa, pe întreg teritoriul Sfântei Uniuni Europene cele Blajine? Unde este granița dintre tradiție, cultură, distracție, hămesit, mâncat și toate cele? Putem să dăm în extrema extremelor și să interzicem creșterea animalelor în scopul producerii de hrană, știind că oricum animalele oricum vor suferi când vor fi sacrificate?

Cert este că deja unii s-au sesizat, și oricât de crudă ar fi practica spaniolă a corridei, o parte a ibericilor se simt de-a dreptul insultați de un posibil atac la identitatea nației, chiar și prin neacordarea unui premiu bănesc. Ca plăvanul însă, voi urmări cu deosebită îngrijorare subiectul.

Sursa foto.

Lasă un comentariu