…cam așa am răcni și noi dacă eram dealeur francejo-arăbeț pi milieagurile lyonnaisse-e și împrejurimi dacă un împuțit de primar ne-ar fi pus gând rău și ne-ar fi pus bețe în roate în activitatea noastră de nivel economie de piață pur sânge, unde clientul drogălău se deplasează pe străzile pline de căcați inanimați și animați ai orașelor franceje ca să-și primească doza de drogangeală de la dealerii care veșnic pe tură ca să servească nu doar patria francejă ci și clientul, care este stăpânul tuturor!
Așadar, la Sainte Foy-lès-Lyon, banditul de Bruno Jacolin, acest nesimțit și impertinent funcționar cu ochelari de contabil încearcă să-și pună în practică ideile, să-și facă treaba pentru care a fost ales și să aducă puțină liniște în cartier, într-o zonă unde capetele de cretă franceje par să facă pauze lungi și dese mâncând croissante și baguette, dar economia de piață lyoneză pare că-i sare în cap în stil mexican, noi așteptându-ne de la o zi la alta să vedem spânzurații necunoscuți atârnați de podurile regiunii sau capetele trase în țeapă la intrările în instituțiile publice statului proștilor franceji, și-așa călărit de liceeni cu carnet de note dar și cu carnet de partid sau de imigrant, unde legea nu doar că e scoasă la tocmit, dar e în cel mai clar mod umezită de jetul unei societăți tinere cu mască pe față, care dă buna ziua la intrarea în școală nu atât profesorului cât șobolanului care îi trece printre picioare.
Noi n-avem decât să râdem de ratații ăștia, de micropenisul micronului luat odinioară la palme, care deși lansează rachete către șauă ca să priceapă calul rus, se confruntă cu probleme ceva mai serioase în Hexagon dari și în DOM-TOM, lumea, deși servind zilnic pe pâne liberté égalité și fraternité, o face în zgomot de Kalașnikov, grenade defensive și sudalme moderate (oricum, nu de cutremurătorul nivel românesc sau unguresc).
La final, noi nu ne mirăm de contrastul văzut doar de proștii habarniști care cunosc Franța doar din rage-bait-ul internetului cu agendă, ci doar râdem de o situație actuală, la fel cum am râs când și pe noi ne-a fugărit același șobolan sur le Pont des Arts, notând că totuși, la franceji, printre altele, trenul încă circulă cu 300 de km la oră, nu cu 30, ca între Balota și Drobeta, în drumul său cel amețit către vestitul Caransebeș, din județul Caransebeș, vorba proștilor de jurnaliști din capitală.
Lasă un răspuns