irod.ro

Dragi preatini, revenim și noi cu nimerita colivă și colacul obișnuit care se dă pravoslavnicului după orice îngropăciune, împărțind și noi cu falsă tristețe și încă și mai disimulat râs sătănit moartea morților guvernului neinvestit condus de gângavul de veștea, acest păduchios politic și excrement de un ridicol fără margini.

Evident, la asemenea ceas de cortegiu funerar al unora și de danț și voie bună ale altora, noi scoatem din nou măciuca noduroasă a realității și altoim în creștetul capul pe toate gunoaiele politice participante la acest nou episod de desene animate politice, în care o tabără se felicită pentru salvarea țării de la furăciunea și scârba care ar fi urmat, doar ca să fie înlocuită cu un alt nivel de scârbă, dispreț și bâlbă sinistră, doar că din partea cealaltă a spectrului politic.

Patetismul și lamentarea plângăcioșilor perdanți ai bâlbâitului de veștea precum și falsa grijă pentru țară a unsuroșilor aurași nu puteau să nu ne facă noaptea ce tocmai a trecut mai mulțumitoare!

Doar că, am fi așteptat, pe lângă șutul în bot primit de gașca lui piticot, aleasă pe sprânceană de ultimii nătărăi care se comportă ca pe ogorul medieval boieresc de unde pare că își trag mentalitățile și seva, să observăm și niște sesiune de seppuku politic din partea unora dintre aceste javre politice care tocmai și-au primit bocancul votului între dinți.

În mod cert, basmele și visele erotice pe care le exprimăm de la prezenta măsuță aflată în umbră sunt valabile pentru unele țări unde urmele și impresia de integritate încă mai contează, în timp ce la noi ridicolul, coțcăria instituționalizată, minciuna și ticăloșia patentată țin încă șleahta politică bine ancorată în hora disprețului față de cetățean, nici ăla prea sătul de scuipați între ochi la fel ca până acum. Vorba ceea, de ce să te lași căcat în cap cât timp ai gură!?

Și cine poate să te scuipe mai cu abnegație în față și să te umple de bucurii în cap și gură decât preșădintele care ne-a salvat de la damful de vodcă mai de la est și de la sătăniții simionski și călinuț și care, iată, și-a sedus și și-a abandonat electoratul aplaudac încă și mai cu succes decât îngrijoratul și deosebitul fost preșădinte sibian!

Aprigul pesedizat frezat olimpic are acum, odată cu aruncarea obosiților și nătărăilor din gașca veștea în veceul uitării, șansa de a aduce la cârma executivă a țării pe cei mai preocupați de soarta Gheorghe-Six-Pack-ilor votători o adevărată ekipă guvernamentală capabilă, integră și suflecată deja la mâneci, alegând cu succes dintre performanții și extrem de apreciații și patrioții membri ai partidelor dărâmătoare de bolojeni obosiți aprigi tăietori de indemnizații de la mămici tinere și deloc tăietorii de posturi și beneficii ale bugetarilor și amantelor lor de prin structuri, pesedeii și aurașii cei care în fiecare minută se dau de ceasul morții de soarta românașului care, în ciuda urechilor de măgăreață care cresc tot mai mari, trebuie să mai primească și puțin nutreț peste vară, sub forma împăciuirii și stabilității și liniștii politice aducătoare de alte furtișaguri și atrocități economice de cel mai josnic rang, din același registru pesedisto-penelist pe care îl cunoaștem deja.

Cât despre recent înlăcrămații și agresații penelei care pozează în bătuta și abandonata cuplului de bandiți care cerșește milă și insignifianții pekineji politici userei care oricum latră a pagubă de la micimea partidului lor de păcălici falsificatori de diplome, nu putem decât să declarăm că cel puțin pentru o vreme neghiobii ăștia împiedicați s-au lins pe bot de ciolanul guvernamental, acum fiind rândul lor să facă legendarul cioc mic, pentru că alții sunt acuma la putere, mai exact sus-numiții pesedei și auriști, care de la distanță, din ochi, cuget și simțiri, și-au dat deja mânuța bionică peste țară spre formarea useleului cel ultraticălos pentru o nouă rundă de mari realizări într-un nou cincinal glorios socialisto-legionar-cu-muci.

Aplaudând cu foc, patimă și râs drăcesc, nu putem decât să deschidem încă o bere virtuală de dimineață și una adevărată de cu seară și să mai urmărim cum lumea râde, plânge, saltă sau se simte trădată, în timp ce noi așteptăm să mai prindem câte un copil al durerii din politică și să-l mai trăznim peste ochi cu bota persiflării și obiectivității, ștergând încă și mai mult pe jos cu gângavele și ticăloase personaje de desene animate triste și caraghioase ale unei țări unde, vorba necolegului, nici apocalipsa nu vine!

Sursa foto.